Muzee si case memoriale din Sighetu Marmaţiei

Înfiinţat încă din anul 1926, muzeul găzduieşte la parter o colecţie de icoane pe lemn şi sticlă, statuete şi pecetare. La etajul întâi, pe langă unelte şi instalaţii folosite în meştesugurile tradiţionale, sunt prezentate piese de mobilier, de arhitectură, costume, ţesături, ceramică, podoabe şi măşti specifice Maramureşului. 

Înfiinţat în anul 1981, muzeul este cea mai mare şi mai complexă prezentare din Romania a satului tradiţional maramureşean şi a elementelor de tehnică populară din această zonă. Ideea de bază a muzeului este gruparea gospodăriilor în jurul bisericii, la fel ca în satele din judeţ, toate uliţele ducând spre aceasta. Biserica (ridicată în 1621 la Onceşti) este amplasată pe o colină de unde domină întreg 'satul', reafirmându-şi rolul de element central în viaţa comunităţilor din zonă.

În muzeu sunt expuse peste 30 de gospodării (cele mai vechi datând din sec. XVI) cu anexele şi instalaţiile tradiţionale (grânar, grajd, fântână, presa de ulei, căruţă) iar unele din case au mobilierul şi dotările originale (cuptorul, oalele, ustensilele din bucătărie, războiul de ţesut, leagănul copiilor).

Vizitatorii vor remarca stilul diferit de construcţie al caselor şi al anexelor care variază ţn funcţie de regiunea de unde gospodăria provine dar şi în funcţie de secolul construcţiei. Astfel pot fi admirate case din zona Borşa, Ruscova, Mara-Cosău, Câmpulung la Tisa, Săpânţa sau Valea Izei, printre acestea găsind şi locuinţe maghiare, evreieşti sau ucrainene.

Aflată la parterul fostei Mănăstiri Piariste, secţia adăposteşte o colecţie de artefacte descoperite în Ţara Maramureşului. Exponatele sunt prezentate în ordine cronologică, începând cu epoca pietrei, a bronzului şi terminând cu perioada contemporană.

Găzduită la primul etaj al clădirii fostei Mănăstiri Piariste, secţia prezintă o interesantă colecţie de mamifere şi păsări împăiate şi un ierbar care cuprinde 16.000 de pagini.

Memorialul reprezintă mai mult decat un muzeu, este o evocare fidelă,  şocantă şi dureroasă a ororilor comise de către comunişti, nu doar în această fostă închisoare ci în întreaga Romanie. Memorialul deţine o colecţie impresionantă de mărturii, documente, fotografii, obiecte personale, elemente din inventarul închisorii, etc. expuse în celulele şi celelalte spaţii ale fostei închisori. Acestea sunt dispuse pe trei niveluri şi fiecare dintre spaţiile expoziţionale prezintă un episod diferit din istoria închisorii şi din transformarea Romaniei în stat comunist.

Clădirea închisorii a fost construită în 1897 dupa planurile arhitectului Wagner Gyula şi reprezintă monument de arhitectură. Împreună cu Palatul de Justiţie cele două clădiri formau un ansamblu construit cu intenţia de a marca trecerea în noul secol. După 1948, închisoarea a devenit una politică, aici fiind aduşi ţărani care s-au împotrivit colectivizări, studenţi, preoţi, demnitari sau academicieni. Ea a avut rol de exterminare a celor care se împotriveau comunismului dar şi a intelectualilor sau politicienilor care intrau în disgraţia guvernului.

Închisoare a funcţionat ca una politică până în 1955, anul aderării  României la ONU, când aceasta s-a transformat în una de drept comun. Până atunci, condiţiile vitrege de detenţie, tortura şi interogatoriile,  înfometarea sau privarea de servicii medicale şi-au pus amprenta asupra deţinutilor. O parte a acestora au murit (mai mult de 50 însă nu se cunoaşte numărul exact), o parte au fost tranferaţi în alte închisori unde calvarul a continuat iar o parte au fost graţiaţi, fiind însă afectaţi pe viaţă de suferinţele îndurate. În 1977, închisoarea a fost dezafectată.

În cadrul Memorialului sunt expuse câteva lucrări de artă care simbolizează ororile şi suferinţa deţinuţilor dar şi speranţa de libertate a acestora. Cea mai reprezentativă şi cunoscută operă de artă este "Cortegiul Sacrificaţilor", formată din 18 statui de bronz şi amplasată în curtea închisorii. Tot în curtea închisorii se găseşte şi "Spaţiul de reculegere şi rugăciune", o construcţie care are la bază credinţa în Dumnezeu a foştilor deţinuţi şi care evocă rolul divinităţii în viaţa lor zilnică.

Aceasta este casa unde cunoscutul scriitor Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1986), a trăit până la vârsta de cincisprezece ani (1928-1944), înainte sa fie deportat împreună cu toată familia la Auschwitz şi Buchenwald. Muzeul adăposteşte o importantă colecţie de fotografii, mobilier şi alte obiecte care au aparţinut comunităţii evreieşti din Sighetu Marmaţiei.

Aici sunt prezentate biblioteca, documente originale şi camera de lucru a cunoscutului om de ştiinţă Ioan Mihaly de Apşa (1844-1914), autorul studiului "Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea" şi care a făcut remarcabile descoperiri arheologice în satele maramureşene. La parterul clădirii se găseşte o galerie de artă cu opere aparţinând unor artişti contemporani.